POEM

ÎNSERARE
de Iulia Hasdeu

E noapte… doarme totul,
Zefirul însă-i domn;
Căci vrînd s-atingă roza,
Învins-a-n drum pe somn.
Glumind, el balansează
Copacii-n visul lor;
În jurul lumii-acuma
Dansează-un negru nor,
Aşa c-a ei lumină
Nu va mai stingheri
Pe doi iubiţi, ce-n pace
Să fie, ar dori;
Iar florile-alintate
Mireasma şi-o răsfrîng.
E-atîta vrajă dulce
În adormitul crîng!
Nu-i nici un singur zgomot…
Şi filomela chiar
Tăcut-a prin tufişuri,
Visînd în tainic har.
E ora cînd flăcăul
Aşteaptă-n doru-i sfînt
La poarta mîndrei sale:
Viaţă… sau mormînt.

Pentru toti prietenii din intreaga lume

DEPRESIE

Inchid ochii... nu mai vreau sa vad nimik.Nu mai vreau sa-mi amintesc... Orice cuvant ma doare, orice clipire a ochilor imi aduce aminte..nu mai cred nimic, nu mai cred nici in mine

Tradare, durere, deziluzii...prezente permanent in viata mea... Fericirea? Nu exista, nu in viata mea... Zambesc. dar cred ca e doar nebunia din sufletul meu.

Credeam in vise, in bine, in oameni, in fericire....

Singura intrebare pe care o aud in minte e " de ce?".Chiar nu e corect ! Pana cand ? Si daca nu mai pot lupta? Si daca pun punct?Viata te incearca. Mda...Mult de tot pe unii dintre noi...

Ma apuca rasul.. ha..De ce scriu asta oare?Cred ca rezolv ceva? Poate i se face cuiva mila de mine... si imi va spune "te iubesc eu asa cum vrei ! Lupt eu alaturi de tine! iti alung eu demonii...Nu trebuie sa lupti singura! eu te inteleg!"... Nu, nu exista asa ceva, sau cel putin nu pentru mine....

Un gol imens in piept ma apasa... E posibil oare sa nu fiu fericita niciodata? Nu mai pot !!!!! e greu asa...

Nimeni nu intelege....