Mărgele albastre

 by Camelia Voicu

Am legat timpul
cu un şirag
de mărgele albastre.
Mă ascund
printre lăuntrice mistere
şi mă las cuprinsă
de îmbrăţişări imaginare.
Suspină o urmă de bucurie
ce mi-a cioplit în suflet
un surâs dulce-amar.
Mi-am regăsit viaţa:
pierdută în furtună
la malul inimii tale,
ancorată de un şirag
cu mărgele albastre.
Frântă de lumina lunii
mă topesc în umbra trupului tău
şi adorm în muzica viselor
ca să nu-ţi mai aud chemările. 

Ştii...?
Aud cum se izbesc prin singurătate
cuvintele de la marginea sufletelor noastre
şi într-un ultim dans
îşi iau rămas bun de la timpul legat
cu un şirag de mărgele albastre