Intrăm în iarna camerei de veghe:
zăpezi virgine, paturile albe
ne leagă carnea cu un miez de vară.
De undeva, din turnul altei ierni,
o pasăre cu puf de scorţişoară
ne strigă-ncet pe nume princiare.
Noi bem din ceaşca macului învins
un strop de vin din pleoape de caisă
cu gesturi moi ca umbra unui vis.
Ne-apropiem.
Ne strângem.
Ne e teamă.
Zâmbim mereu.
Şi-n dorul de pe buze
ne căutăm, cu mâinile confuze.
zăpezi virgine, paturile albe
ne leagă carnea cu un miez de vară.
De undeva, din turnul altei ierni,
o pasăre cu puf de scorţişoară
ne strigă-ncet pe nume princiare.
Noi bem din ceaşca macului învins
un strop de vin din pleoape de caisă
cu gesturi moi ca umbra unui vis.
Ne-apropiem.
Ne strângem.
Ne e teamă.
Zâmbim mereu.
Şi-n dorul de pe buze
ne căutăm, cu mâinile confuze.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu